e-frumos.ro

Tăcerea ca pecete divină - Gabriela Tănase

"A şti să taci e o virtute
Înscrisă-n rândul altor zeci,
La fel de mari şi cunoscute,
Cu binecuvântări pe veci..."
(Ioan Giura)

A fost odată, în vremurile străvechi, spune o poveste japoneză, un om care avea o pasăre rară. O avea închisă într-o colivie şi-o îngrijea atât de bine încât zilnic pasărea câştiga în frumuseţe, penele ei devenind tot mai strălucitoare. Din nebăgare de seamă, într-o dimineaţă, omul uită să închidă portiţa micuţei închisori. Şi pasărea zbură. Zbură atât de departe...[continuare]

Zâmbetul ca pecete divină - Gabriela Tănase

Spune-ţi mereu, atunci când eşti trist:
"Zâmbesc...deci exist!"
Spune-ţi aşa, de Ulei vrei în sfeşnic:
"Zâmbesc...deci sunt veşnic!"

Stătea întins pe pământul rece, plângând neputiincios...

Îl goniseră iarăşi de-acasă...De când mama lui se prăpădise nu mai avea loc în inima nimănui...

Viaţa lui?!... Plină!...

Cuvinte şi grimase dispreţuitoare dinspre tatăl său răpus de patima băuturii...

Încruntare şi vorbe pline de întuneric dinspre mama sa vitregă...[continuare]

Vorbeste - clipele se scurg - Radu Botis

Vorbeşte Doamne, clipele se scurg
Şi cerul parcă-i mai sărac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Când totul se înveşmântă în amurg.

Vorbeşte Doamne, vremea e puţină
Cărarea se îngustează tot mai mult -
Aş vrea cât mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdină.

Şi de-aş mai vrea să mă răsfăţ o vreme
Cu lumea pironită-n pământesc,
[continuare]

Discreţia ca pecete divină - Gabriela Tănase

"În fapta ce nu-i de oameni cunoscută,
În locul unde nu-i trâmbiţa de laudă sunată
Şi nici de-acelaşi om culeasă, sămânţa aruncată,
Acolo să-ţi slujească sufletul meu, Doamne!"
(Autor anonim)

"Tu când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia să fie făcută în ascuns" (Matei 6:3-4)

Este stilul nostru de viaţă acela de a face...

În mod cotidian, suntem claustraţi în facere: de bine, de frumos, de înveşnicire...

Cât timp ne amintim că aceste lucruri au fost făcute deja pentru ca noi doar să umblăm în ele, nu săvârşim o impietate. Lucrăm cot la cot cu Plăsmuitorul nostru şi al tuturor lucrurilor şi aceasta ne umple de sens...
[continuare]

Mama - Norel Iacob

Frumoasă ca un cântec în liniştea pădurii,
Senină ca uimirea din ochii de copil,
Văpaia multor lacrimi ai stins în colţul gurii,
O, înger de corvoadă, tu crezi ca e puţin...

Frumoasă ca un cântec în liniştea pădurii,
În părul tânăr, negru, fruntea-ţi părea o stea,
Ca steaua ce străpunge semeaţă norii neguri
Aşa-ţi tăiară anii în păr urme de nea.

Senină ca uimirea din ochii de copil
În nopţile-ngrijate, te odihneai în fugă,
Din pragul uşii-nalte, eu te vegheam tiptil
Şi spaima mea de moarte îmi ascundeam în rugă.

Senină ca uimirea din ochii de copil
În nopţile-ngrijate, te odihneai în fugă,
[continuare]

Scutire de T.V.A. - Daniel Chirileanu

E-atâta sărăcie astăzi peste lume
Şi-atât de peste tot dă foametea ocol
Sunt tot mai scumpe lucrurile bune
Şi tot mai mult ni-i buzunarul gol.

Sunt scumpe: dragostea, maşinile şi pâinea
Pământul este un ghetou de taxe şi de dări
Ne-a copleşit scumpetea bântuind mulţimea,
De până şi copiii ne aplică indexări.

Poate că mâine pământenii toţi vor fi şomeri
În timp ce totul se transformă-n faliment
Un singur lucru însă nu-i mai scump ca ieri
Doar rugăciunea e la fel de gratis în prezent.
[continuare]

Frumosul ca pecete divină - Gabriela Tănase

"Primăvara cade peste noi, adânc,
N-o vom duce-n braţe, o vom duce-n sânge
Mugurii pe creangă au născut curând
Un cocor deasupra revenirii plânge…"
(Adrian Păunescu)

Este minunat să simţi pe buze gustul frumuseţii lui Dumnezeu tăinuit în gestul unui munte de a-şi tezauriza, pe vârfuri, zăpada sau pe acela trâmbiţat, în răsărit, prin contopirea soarelui cu marea…

Este plenar să te înnoieşti în curăţia cu care Creatorul a înzestrat zâmbetul de copil sau să te molipseşti de zdrobirea prin care sunt chemaţi la viaţă prin muguri, pomii, primăvara…

Oricare lucru care poartă pecetea lui Dumnezeu este potenţial frumos şi vorbeşte despre o primăvară nesfârşită a sufletului... [continuare]

O să te-aştept - Benone Burtescu

O să te-aştept pe drumul dinspre lume,
Pe drumul dinspre cer o să te-aştept...
Pe cele neumblate, pe cele fără nume,
Pe cel ce ocoleşte, pe cel ce vine drept,
O să te-aştept, iubita mea, o să te-aştept!...

O să te-aştept în poarta de iubire
Ca noaptea înstelată ce işi aşteaptă luna,
Tu să-mi răsai din vreo nemărginire
Cu-aceeaşi paşi cereşti dintodeauna...

O să te-aştept cu bună dimineaţă,
Cu somn frumos mereu o să te-aştept...
[continuare]

Nemerit - Daniel Chirileanu

Tată azi mă întorc acasă
Colindul meu prin lumea necuminte s-a sfârşit
Mai e un ceas
Până vom sta la masă
Dar niciodată n-am să ştiu
De ce m-ai mântuit.

Alerg spre Tine prin pulbere de stele
Văd mâna Ta
În pagul casei noastre, cum mă cheamă.
Ştiu că Ţi-e dor
Iar eu, deşi Te-am răstignit
[continuare]

La rascruce - Daniel Chirileanu

Cine eşti tu, omule tânăr?
Cu visul mereu răzvrătit şi departe,
Cu dragostea şi ura ta de carte?

Prietenie - Daniel Chirileanu

Prietenul meu este El.
Ne-am întâlnit o singură clipă
La răspântia dintre rătăcirile mele
Şi lacrima Lui.
Mă iertase...

Scrisoare - Daniel Chirileanu

Ce mai este pe-Acasă, Bunul meu Tată?
Mai stau îngerii cu oprelişti de foc la grădină,
Inima Ta la fel de cu jale suspină?
O simţi tot atât de uitată?

Apusul unor zori - Daniel Chirileanu

Poezie trimisa ca reactie la tragica stingere din viata a Cristinei<br><br>S-au născut murind,
Nici măcar n-au visat de câteva ori
Şi drumul lor a apus.

De cand te cunosc - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

Te cunosc mai demult de cât eşti, iubita mea, mai de mult decât sunt,
Din primăvara aceea când soarele şi-a-ntors lumina spre pământ.
Erai în vântul acela ce destrăma norii, după ce a stat ploaia,
În mireasma ce-a năvălit pe fereastra deschisă şi-a umplut cu sărbătoare odaia.

De n-ai fi tu - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

De n-ai fi tu iubito, de drag să mă-nfiori,
De ce-ar mai bate vântu-n plopi de-atatea ori?
Cu glasul tău, iubirea de nu mi-ai fermeca,
Pădurea şi izvorul de ce-ar mai murmura?

Frumos - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

Frumos de nemurire cătăm printre cuvinte,
Chiar dacă frunze cad peste morminte...
Cu dor de cer aprindem luminile-n răscruci
Chiar dacă iarna nopţii-ar viscoli pe cruci.
Ne regăsesc alături cântarea, poezia...

Dinspre cer - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

Dinspre cer, valea de umbră a ochilor mei se-nsenină...
Dragostea ta mi-e mai mult decât alb, mi-e lumină!
Potriveşte-o ochilor mei pământeşti,
Mai pune o umbră, mai stinge o rază
Ca să te pot privi...

O noapte - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

N-am aţipit deloc, regina mea.
Am stat lângă steagul frumuseţilor tale,
Cu vaiete de lacrimi şi de sânge viscolea...

Atmosfera de prea drag - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

Simt că mă pierd într-o imensitate de frumos!
mă invăluie ceruri înstelate nemaivăzute pân'acum
altă muzică, alte culori, alt parfum...

Autoportret nedeslusit - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

Uite-mă!
Gândul neclintit îndreptat e ca muntele!
Inima, cuprinzătoare în iubire ca marea...
Tristeţile ochilor, multele că uneori întunecă zarea.

Prin orice - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

Prin orice noapte bună şi bună dimineaţă
Îţi datorez frumosul ce mi-a lipsit în viaţă,
Prin cântul tău de seară peste dureri trecut
Îţi datorez tot dorul visat, dar neavut!

Reverie - Benone Burtescu

Poezie crestina de dragoste

Soarele ne-a-nvăluit în rubiniu şi s-a grăbit să apună,
Despre iubire, mai nimic n-a apucat să ne spună.
Vântul a foşnit o clipă a primăvară şi a toamnă printre arbori şi foi
Şi fără să ne înveţe prea multe a trecut cu mângâierile pe lângă noi.