Home    About    
De azi renunţ - Florin Lăiu

 De azi renunţ la lumea ta, pământ,
Şi vraja umbrei tale-o dau uitării.
De ce să 'nalţ deşertul tău avânt?
De azi renunţ la lumea ta, pământ,
Ce ne hrăneşti cu fructele-nşelării.

De vatra ta eu inima-mi dezleg
Şi sting cu lacrimi flacăra-i nesfântă.
Ce-ai mai putea să-mi dai, pământ întreg?
De vatra ta eu inima-mi dezleg,
Chiar dacă toţi căldură ei o cântă.

Renunţ la-nfioratul tău tumult,
Ce curge larg spre pieţele cetăţii.
Aş mai putea chemarea lor s-ascult?
Renunţ la-nfioratul tău tumult,
Ucigător vârtej al vanităţii!

Renunţ la fericirea ta de-un ceas,
Ce-n urmă-i o comoară de mânie.
Să vând eu, oare, tot ce mi-a rămas?
Renunţ la fericirea ta de-un ceas,
Decât să pierd sublima veşnicie!

Renunţ la slava ta, pământ pustiu;
Mai mult iubesc a spinilor cunună.
Ah, preţul ei de ce atâţi nu-l ştiu?
Renunţ la slava ta, pământ pustiu,
Căci cea din ceruri e nespus mai bună.

Azi las în urmă cântul tău străin;
Mi-e mai aproape harfa adorării.
Voi n-auziţi ecoul ei divin?
Azi las în urmă cântul tău străin,
Pământ al rătăcirii şi pierzării!

De-acum doresc vesmântul de lumină
Şi zborul către curţile de sus.
Unde-aş găsi iubire mai senină?
De-acum doresc veşmântul de lumină
Şi bucuria mea - Hristos Isus!

 

Poezia anterioară Poezia următoare
Comentează această poezie! 
  Nume
  Mail (nu va fi publicat)
  Website