Home    About    
Între cer şi pământ - Gabriel Rusu

 Între cer şi pământ
Te-ai oprit ca un zbor ţintuit,
ca un clopot ce plânge
în tăcerea de ape şi sânge.

Te-ai lăsat răstignit
de o mâna semeaţă,
Tu, Stăpân peste oastea cerească.

În ochii mei grei de amurguri
ai aprins ruguri nestinse;
Ţi-a fost milă de strigătul meu
de-a Te vinde...

S-au deschis nuferi albi de departe,
un adânc prea adânc ne desparte,
cad funii lungi, ca de cer ancorate
şi ploaia de sânge îmi spală păcate.

Isuse tu eşti scara spre cer,
spre o nouă zidire,
ca-ntr-un sfânt sanctuar
viaţa-n dar s-o presar
pe-un altar de iubire.
 

Poezia anterioară Poezia următoare
Comentează această poezie! 
  Nume
  Mail (nu va fi publicat)
  Website