Home    About    
Psalm - Amalia Uba

 Drumurile mele şerpuinde
nu duc nicăieri.
Cele mai înţelepte vorbe ale mele
se numesc tăceri.
Timpul meu de mâine
se îndreaptă spre ieri.
Când aştept, secundele mi se opresc.
Visele-mi dorm pe la colţuri de străzi
şi gândurile mele cerşesc.

Unde să mă duc, Doamne,
dacă nu la Tine?
Dacă nu Tu, atunci cine
să-mi spună o vorbă de bine?

Şi chiar dacă
aş sta într-un palat
cu gândurile şi visele mele,
şi chiar dacă
aş putea să ajung la stele
să-mi fac curcubee din ele:
chiar dacă ar fi al meu soarele,
ploile, vânturile,
chiar dacă lumina m-ar iubi,
eu tot la Tine aş veni.

Aş veni la Tine, cum vin acum
să-mi caut un timp, să-mi caut un drum,
fiindcă, vezi Tu, Doamne,
timpul meu de mâine
se îndreaptă spre ieri
şi drumurile mele şerpuinde
nu duc nicăieri...
 

Poezia anterioară Poezia următoare
Comentează această poezie! 
  Nume
  Mail (nu va fi publicat)
  Website